Păcat de această înfrângere, deoarece CSM Bacău merita cu prisosință cel puțin un punct. Dar a fost imposibil, deoarece în repriza secundă a jucat mereu în cinci sau șase jucători. Totdeauna arbitrii găseau vreun motiv să ne rărească, iar dacă cineva protesta (iar frații Bujor, Dospinescu sau antrenorul Sandu Iacob nu s-au putut stăpâni), bucuria lor, ne mai dictau o eliminare. Am condus până în min. 40 și chiar fiind mereu în inferioritate numerică am ținut bine pasul.
Cu doi oameni mai puțin pe teren, puteam egala în final, dar Belchite nu a putut marca de pe extremă, când mai erau 10 secunde. Desigur că nu ne mai puteam apăra om la om, așa că Focșaniul a ținut mingea fără probleme, până în ultima secundă. Acel ultim atac, prin care puteam egala, fusese posibil datorită lui Richie Freiwald, care apărase un 7 m, la atacul precedent al gazdelor.
Esențial este, totuși, că avem o echipă bună, cu un potențial excepțional, iar partida de la Focșani, contra unei formații care își cucerește anual loc de play-off este grăitoare în acest sens. Sperăm că CSM Bacău nu va fi prea tare afectată de înfrângerea nedreaptă de la Focșani. Pentru că ne așteaptă un meci greu etapa viitoare, duminică, 11 septembrie. Vom primi vizita Stelei.
Dar ne plac provocările. Hai Bacăul
