A fost un meci memorabil, extrem de dinamic ca evoluție a scorului. CSM Bacău s-a ridicat mai întâi pe piscurile unui excedent de trei goluri față de Steaua (ultima dată în repriză, cu 10-7), după care s-a trezit condusă la pauză, și pe fundul unei prăpastii la doar cinci minute după venirea de la vestiare, 13-16.
Această răsturnare se profilase mai devreme, prin aceea că apărarea oaspeților s-a reorganizat, pentru a împiedica pătrunderile lui Virbauskas și Esteki, urmate de pase la pivoți și goluri ale acestora față în față cu portarul.
Asta când nu s-a opus Iancu, deoarece trebuie spus că el și-a confirmat permanent clasa de portar al naționalei. Oricum, manevrele de acel tip n-au mai mers, iar CSmeilor le-a luat ceva timp pentru a-și netezi noile trasee de atac. La începutul reprizei secunde, simțeam că aveam să pierdem din cauza lui Iancu, care apăra tot, față în față cu jucătorii noștri.
Dar atunci și-au crescut nivelul extraordinarii spectatori băcăuani. A fost un grup de vechi suporteri care au simțit momentul greu și au mobilizat vocile tururor spectatorilor. Oaspeții n-au avut împotrivă o galerie, ci o sală întreagă! Înfrângerea Stelei a pornit din acel moment, de la 13-16.
Mai întâi, CSM Bacău a stabilizat situația, egalând la 16. S-a mers o vreme umăr la umăr pe tabelă, dar în min. 51 bucureștenii s-au desprins încă o dată la două goluri, 20-22!
Publicul a ridicat și mai mult nivelul scandărilor, iar ceea ce a urmat a fost o nebunie! Esteki a marcat patru goluri din aruncări în cros, de pe semicercul de 9 m; Gabi Bujor a înscris de două ori pe contraatac, cu poarta goală, în condițiile în care Steaua a încercat să atace cu tot efectivul; Brăescu îl învinge impecabil pe Iancu, din unghi!; I. Stănescu țintește vinclul în colțul scurt, cu o rachetă; Virbauskas pătrunde pe lângă grâmadă și înscrie din plonjon, ca la rugby; în fine, Rogulski marchează imperial, de pe 6 m, într-un final în care eram entuziaști, conducând de cinci minute la patru-cinci goluri.
Periplul echipei noastre s-a încheiat pe un Everest al întregului campionat, de fapt al întregii evoluții a CSM Bacău în cei cinci ani de LZ. A fost ultima partidă acasă și o despărțire foarte frumoasă de minunatul public băcăuan. Saluturile jucători-spectatori au durat minute bune!
Marcatori
– CSM Bacău: Esteki 9, G. Bujor 4, Dospinescu 4, Rogulski 4, Virbauskas 3, I. Stănescu 3, M. Bujor 1, Brăescu 1, Ushal 1, Belchite 1; antrenor – Leonard Bibirig;
– Steaua: Milosevic 5, Ghionea 5, Ungureanu 5, Tărâță 3, Grbovic 3, Neagu 2, Constantina 2, Burlacu 1, Pașca 1; antrenor – Ionuț Georgescu.
Am urcat pe locul 6 în clasament, cu 36 puncte, două mai multe decât Suceava, care va juca meciul din această etapă, de la Baia Mare, tocmai pe 16 mai. Dacă Suceava nu învinge lcu Minaur, va trebui totuși să câștigăm în ultima etapă la Cluj, în condițiile în care CSU va juca acasă cu CSM Focșani. Iar în ecuație mai este și HC Buzău (32 puncte), care mai are de jucat cu CSM Vaslui (deplasare) și CSM Constanța (acasă).
Trecând peste multitudinea de scenarii posibile, să remarcăm că este cel mai bun campionat al CSM Bacău, de la înființarea echipei în 2014. Iar asta în condiții financiare și de pregătire dificile. Meritul este, în primul rând, al băncii tehnice conduse de Leonard Bibirig. Iar apoi vin jucătorii săi – pe care, acum, orice echipă și-ar dori să-i aibă.
Un capitol special, de suflet, îi dedicăm publicullui. Dar publicul a fost extraordinar în toți acești ani, în care mai mereu ne-a salvat de la retrogradare.
Le mulțumim din inimă spectatorilor băcăuani și le promitem că vom lupta tot timpul până la capăt, cu gândul la ei. Hai Bacăul!
